Cerul gri se intuneca din ce in ce mai mult , iar eu mergeam prin parc . Zapada scartaia sub ghetele mele albastre . Ningea incet , aproape pe nesimtite . Aveam castile in urechi .

"Do you know what's worth fighting for ? When it's not worth dying for ?"

Faceam pasi in haina mea neagra si lunga. Faceam pasi mici si ma gandeam ..

Ma gandeam la el si cat de mult m-a ranit . Cat de mult as da sa ma poata consola cineva . Sa-mi inchida rana din suflet . Sa imi fie aproape si sa ma asculte . Sa ma ajute .

" Do you feel yourself suffocating ? "

M-am asezat pe banca , am dat muzica mai tare si.. am inchis ochii . Am simtit o mana pe umar si era el . M-a luat in brate . L-am strans mai aproape de mine si din ochi imi curgeau lacrimi .

"When it's time to live and let die . You can't get another try . Something inside this heart has died . You're in ruins. "

Apoi m-am trezit tot pe banca , si am plecat acasa . Acelasi drum , aceleasi strazi , aceeasi 'acasa' .